Interviu cu scriitoarea Ana Mănescu

În primul rând, spune-ne mai multe despre tine, despre pasiunile și obiceiurile tale?
Pasiunile mele sunt în momentul de față și obiceiurile mele. Proza, jurnalismul cultural și acel ceva între ele care se găsește pe site-ul personal îmi ocupă majoritatea timpului. Pe restul îl umplu cu oameni, cărți, seriale – povești, într-un cuvînt.

La ce vârstă ai descoperit pasiunea pentru scris şi cine te-a încurajat prima dată că ai talent în acest domeniu?
Scrisul e doar manifestarea mea. Dacă aș fi avut talent la muzica pe care o iubesc mai mult decît cărțile, dacă aș fi rămas la cursurile de dans sau cele de teatru ori m-aș fi lăsat dusă la cele de pictură, dacă nu m-aș fi hotărît pe ultima sută de metri că vreau la filologie, și nu la mate-info, poate că aș fi spus altfel poveștile. Pentru că pasiunea, de fapt, pentru ele este. Și sunt convinsă că poveștile ar fi stat în centrul vieții mele oricum. Totuși, drumul meu este acesta, și l-am ales de mică, de cînd jucăriile mele aveau parte de adevărate aventuri. Așa că atunci cînd am învățat cum să scriu litere am început să învăț și cum să scriu tot felul de povești, în tot felul de forme. Și timp de un deceniu am absorbit ca un burete încurajările și sfaturile, așa cum o fac, de altfel, și acum. Sunt trei momente însă în care mi s-a confirmat că ceea ce făceam dintotdeauna e ceva de-dat-mai-departe: cînd Ioan Es. Pop mi-a publicat niște fragmente dintr-o versiune crudă a alter.ego. în Ziarul de Duminică, apoi cînd Simona Barbu, Project Manager societatesicultura.ro, unde sunt Editor Șef de aproape doi ani, m-a luat în proiectul care abia prindea contur, fiindcă îi plăcea cum scriam pe fostul meu blog, și, evident, momentul în care am primit confirmarea că îmi va fi publicat romanul la Herg Benet.

Ce cărţi ţi-au schimbat viziunea despre viaţă? Nouă ce ne recomanzi?
Multe, toate. Eu cred în microschimbări în primul rînd. Sigur, sunt cărți care m-au zdruncinat din temelii, dar și celelalte au avut un rol în viața mea, așa că încerc, de la o vreme, să vorbesc despre cît mai multe, fie pe site-ul personal, fie pe societatesicultura.ro. Consider că lectura e ceva personal și subiectiv, așa că nu sunt în măsură să recomand o carte. Însă cred în diversitate. Cu cît citim mai mult și mai variat, cu cît devorăm mai multe manifestări culturale în general, cu atît mai deschiși devenim. Și asta nu poate decît să ne ajute să prosperăm.

Ai vreun personaj favorit din volumul tău de debut alter.ego, dar din Quasar?
alter.ego. are de fapt un singur personaj-oglindă. Plăcîndu-mi unul, îmi plac toate. Quasar este în schimb un volum de proză scurtă ce conține atît povestiri, cît și proză arhiscurtă, așa că are multe personaje sau, mai bine spus, frînturi de personaje. Totuși, cred că preferatul meu e pisoiul Mino, din Umbra Contesei. E mult mai mult decît ce pare.

Imagini pentru quasar ana manescu

Ai un scriitor pe care îl consideri un model?
Găsesc lecții peste tot, însă cînd scriu sunt singură, așa că răspunsul ar fi deopotrivă da și nu. Cei care m-au îndrumat cel mai mult și destul de direct sunt Flavius Ardelean și Cristina Nemerovschi. Alături de ei se află și alți scriitori care m-au paralizat la un moment dat, cum ar fi J. K. Rowling, Orson Scott Card, John Fowles, Julio Cortázar, Ian McEwan, H.P. Lovecraft, Marta Petreu. L-aș menționa și pe Sebastian A. Corn, deși i-am citit doar colosalul Ne vom întoarce în Muribecca. Dar nu sunt singurii. Mai e și poeta Eva Precub pe listă, mai e și debutantul Radu Găvan, cu romanul Exorcizat. Acum citesc Scrisori către Mihai, o colecție de epistole trimise de Răzvan Petrescu prietenului său, Michel Simion, pe vremea cînd nu era scriitor, ci doctor. Și e atîta perfecțiune în ele încît îmi amorțesc mîinile de fericire că avem așa scriitori. Cred că modele îmi devin toți cei care reușesc să scrie acele povești complete ce cuprind parcă întregul univers în ele, chit că vorbim despre o serie de șapte romane sau despre un singur vers. Sau, iată, despre o scrisoare a unui tînăr doctor cenzurat de regimul comunist.

Unde îți găsești sursele de inspirație?
Peste tot. Și pentru proză și pentru jurnalismul cultural. Tot ceea ce fac e cercetare și tot ceea ce înregistrez va trece prin mine și va deveni parte dintr-o poveste.

Imagini pentru quasar ana manescu

Cui recomanzi Quasar?
Tuturor care simt că e pentru ei. Dacă nu simt încă, să mai aștepte cîteva minute.

Ce ai simţit când ţi-ai văzut pentru prima dată cartea pe rafturi?
Că am din nou tot timpul din lume.

Pregăteşti ceva în continuare Ana? La ce se pot aştepta fanii?
Un microroman care este terminat și un volum de povestiri în lucru. Dar acum e momentul Quasarului, care e încă pui.

Ce părere ai despre legea timbrului cultural?
Cred că cei aflați în poziții din care pot schimba ceva ar trebui să se concentreze pe îmbunătățirea culturii în România, nu pe distrugerea sa cu idei care nu ar folosi nici publicului, nici artiștilor. Nu cred însă că schimbarea va veni de sus, ci de la artiști, promoteri culturali și oamenii din ce în ce mai

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s