Interviu cu scriitoarea Ana Săndulescu

În primul rând, spune-ne mai multe despre tine, despre pasiunile și obiceiurile tale?
Știu că mă numesc Ana – ce nume simplu – abia ce am împlinit 26 de ani și sunt un geamăn veritabil. Obiceiuri nu am, iar dacă ar fi, mă dezic rapid de ele. Pasiuni? Boardgames-urile, tenisul și bicicleta.

Care sunt cărţile care consideri că au avut o influenţă decisivă pentru formarea ta ca om?
Ca om – scriitor – nominalizez pe cele scrise de Eliade, Roth, Faulkner, Márquez, Sepúlveda, Murakami, Harkness, Mo Yan, Fowles, Mann și mulți alții. Cartea mea preferată e „Insuportabila ușurătate a ființei” a lui Kundera.

De ce scrii? Care este scopul rândurilor tale?
Scriu pentru poveste; pe alocuri, pentru a-mi justifica existența și imaginația abundentă. Totodată, raportându-mă la Anamneza, îmi dau seama că-mi place să expun prin prisma personajelor mele anumite teme precum iubirea, resimţită ca un eveniment patologic, bisexualitatea pe care o prezint ca pe o alegere naturală, sensibilă şi sinceră, prietenia şi trădarea celui mai bun prieten, dependența de vicii, laolaltă, cu depresia, atacurile de panică, deznădejdea, alegerile artistice, umane, într-o societate tot mai robotizată, senzaţii care până la urmă, le resimte la un moment dat oricine, indiferent de vârstă. Dacă cititorul meu este o persoană însetată de alert şi de visceral, atunci cartea i se va potrivi ca o mănuşă.

Ai un scriitor pe care îl consideri un model?
Saramago. Și-a renegat prima carte, apoi, a urmat o tăcere de aproape 20 de ani, în 1966 începe să scrie din nou, iar în 1998 a câștigat Premiul Nobel pentru Literatură.

Au existat persoane care te-au descurajat, spunându-ți că nu vei reuși să scrii o carte? Dacă da, cum ai trecut peste aceste piedici?
Retrospectiv, singura persoană care mi-a pus bețe-n roate am fost eu. Ba chiar am fost încurajată: de familie, prieteni, colegii de la cenacluri, alți scriitori. Pe alocuri, au fost câteva semne – pe care le numim Coincidențe – și alegem dacă le ignorăm sau NU.

1
Ce s-a schimbat în viața ta după publicarea primului tău volum?
Evident că am primit un wild card pentru realizarea asta, de la prieteni şi familie :). Mă sprijină poate mai mult decât aş avea nevoie, cu lansările şi toată agitaţia din ultimele două luni. Sper să nu se schimbe asta. În rest, cereri de amiciţie pe facebook şi tot restul. Am cunoscut mulți oameni faini, pe care altminteri, nu i-aș fi întâlnit şi am descoperit locuri noi de frecventat prin Bucureşti. E frumos, ce pot să zic.

Ce ai simţit când ţi-ai văzut pentru prima dată cartea pe rafturi?
Să zicem că am experimentat un moment scurt de auto-suficiență. Cu ocazia lansării Anamnezei la Iaşi am fost cu nişte prieteni în librăriile din Palas: Librarium şi Cărtureşti. Cartea stătea acolo, liniştită, îşi vedea de-ale ei, probabil socializa cu celelalte cărţi, făcea schimb de experienţă. A fost fain.

Care personaj îţi este cel mai drag dintre cele pe care le-ai creat?
Dora, mama Luisei. Pentru că o salvează pe Luisa de la înec. Uite o altă temă: sacrificiul.

1

Cui recomanzi Anamneza?
Paginile alea sunt stări de spirit, deci oricui. Detaliile despre Crimă Organizată se adresează juriştilor şi pasionaţilor de adrenalină. Iubirea dintre Luisa şi Sorin, iar mai apoi, dintre Luisa şi Daniel, amanţilor, romanticilor, celor care s-au dăruit până la capăt. Mai adânc, cititorii pot empatiza cu intervenţiile insidioase ale Jurnalului. Cei care sunt părinţi, pot înţelege frământările copiilor la o anumită vârstă. Poate au uitat. Mulţi uită… Orişicât, fiecare îşi ia ce vrea sau ce are nevoie din povestea asta. Sau ce nu a avut.

Ce planuri de viitor ai? Mai pregăteşti vreo carte?
Îmi doresc ca Anamneza să aibă un destin bun, dar şi al meu contează, oricât de posesivă a fost cartea asta cu mine. Scriu la mai multe draft-uri în acelaşi timp, tai, arunc, amân, rescriu: să vedem ce-o să iasă.

thisorthat_logo

Cine sunt cititorii pentru tine și ce rol au aceștia în drumul tău?
Confirmare şi mulţumire. Ba chiar, îndrumare. Când îmi scrie cineva despre carte, mesajul respectiv îmi face ziua mult mai frumoasă. It makes Sense. Că doar despre asta e vorba. Nevoia de a înţelege de ce sunt aici. Dacă pentru câteva ore, cartea mea a săpat în sufletul cititorului, iar el îmi trimite o sugestie, un compliment sau o încurajare şi îi simt vibe-ul pozitiv din spatele cuvintelor, asta e fericire.

Ai vreun mesaj pentru alţi scriitori care vor să-şi vadă opera pe hârtie de tipar?
Familiarizare cu literatura română contemporană şi tinerii ei actori. Participare la cenacluri, lansări de carte, concursuri de debut! Recomand şi lecturile constante, eu port mereu o carte-n geantă pentru lungile călătorii cu metroul sau pentru pauzele de masă. Pe scurt, cum mi-a scris Dan Lungu pe coperta 4: să fie un „cititor pasionat” şi un „căutător îndârjit”.

Ce le-ai transmite tinerilor cititori ai acestui site şi totodată, ce le-ai transmite celor care ţi-au citit sau îţi vor citi romanul?
Pentru tinerii cititori, să faceţi blogul ăsta să crească, fiindcă merită, curaj în lecturi şi în scris. Pentru cei care au citit, aştept feedback-uri şi sugestii livreşti, iar pentru cei care vor citi, deschidere la minte şi atenţie. Mare, mare atenţie. Să nu vă îndrăgostiţi! 🙂 Mulţumesc pentru interviu.


 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s