Cititul dăunează grav inculturii

Provocarea bloggerilor a fost lansată de către librăria online Libris. Dilemele și controversele pe tema cititului stau să înceapă.

Citesc sau nu citesc tinerii din ziua de astăzi? Cât de importantă mai este astăzi cartea pentru ei?
Sunt voci care spun că în ziua de azi nu se mai citește ca acum 20-30 de ani. Sunt, însă, voci care spun că astăzi se citește la fel de mult, dar altfel. Nu citim doar cărți, ci și bloguri, articole online, interviuri, materiale de specialitate.
Se citește mai mult? Se citește mai putin? Cât se citea înainte? Cât se citește acum? Cum măsurăm? Cum facem comparația?

Tu, dragă cititorule, ţi-ai pus vreodată aceste întrebări?

Haide să ne lămurim!

2-18

Părerea unui bibliotecar
Pentru a da un răspuns cât mai obiectiv am fost la biblioteca județeană din orașul meu pentru a alfa de la doamna bibliotecară care are în spate 38 de ani petrecuți în lumea cărților răspunsul la întrebările care ne macină pe toți.
Răspunsul dumneaei: ”Da, se mai citește, dar nu atât de mult cu se citea înainte

Sunt cititori care vin de bună voie către bibliotecă, însemnând tinerii de liceu, studenții și în general pensionarii. Marea majoritate a acestora au înlocuit cărțile clasice cu noile apariții și cu volumele laureaților premiului Nobel pentru literatură, însă sunt la mare căutare și cărțile ce fac parte din lista volumelor obligatorii, scrise de autorii studiați la clasă precum: romanele lui Liviu Rebreanu, Marin Preda, George Călinescu sau Mircea Eliade. Se citesc Moromeții, Ion, Enigma Otiliei sau Maitreyi. Dacă vorbim despre lectura din plăcere sau de relaxare, acum e vremea cărților scrise de autori contemporani. Mă bucur că tinerii au depășit moda vampirilor și vârcolacilor. Era și vremea pentru o pauză a romanelor Cassandrei Clare, Anna Rice sau Richelle Mead.”

Sunt cititori care vin de bună voie către bibliotecă, însemnând tinerii de liceu, studenții și în general pensionarii. Marea majoritate a acestora au înlocuit cărțile clasice cu noile apariții și cu volumele laureaților premiului Nobel pentru literatură, însă sunt la mare căutare și cărțile ce fac parte din lista volumelor obligatorii, scrise de autorii studiați la clasă precum: romanele lui Liviu Rebreanu, Marin Preda, George Călinescu sau Mircea Eliade. Se citesc Moromeții, Ion, Enigma Otiliei sau Maitreyi. Dacă vorbim despre lectura din plăcere sau de relaxare, acum e vremea cărților scrise de autori contemporani. Mă bucur că tinerii au depășit moda vampirilor și vârcolacilor. Era și vremea pentru o pauză a romanelor Cassandrei Clare, Anna Rice sau Richelle Mead.”

2-19

Părerea ului librar
”Am observat că în ultimii ani interesul pentru carte a crescut. Publicul este foarte diversificat, de aceea am ajuns la concluzia că într-o librărie trebuie să avem cărți din toate temele literare, întrucât fiecare carte își are cititorul ei. Înainte de 1989 cititorii erau la fel. O carte nouă se vindea imediat, neținându-se cont de titlu sau autor. Astăzi, editurile se întrec în a tipări diverse titluri, iar publicul cititor este cel care selectează și dă valoare cărții. Dacă nu am avea cititori nu am putea supraviețui pe piață. Oamenii preferă să cumpere cărți din librării în special pentru că pot afla o părere obiectivă despre volumele pe care îi interesează, pot socializa cu alte persoane care au aceeași pasiune pentru literatură ca și ei, dar și pentru a primi recomandări de cărți.
Cartea în format electronic este îndrăgită de cei care sunt pasionați de noua tehnologie. Consider că formatul electronic este doar o etapă ce va fi depășită în final de cartea tradițională.”

2-20

Părerea specialistului
Domnul Mihai Mitrică este directorul executiv al Asociației Editorilor din România și a acordat în cel mai nou număr al revistei Forebs un interviu legat pe această temă. Haideți să aflăm părerea dumnealui.

”De câțiva ani, nivelul de acces la cultura scrisă al publicului este într-un declin. Este, dacă vreți, ca la întâlnirile periodice cu prietenii din tinerețe: după un timp, cei care apar la aceste întâlniri (adică la târgurile și saloanele de carte, în librării, biblioteci etc.) sunt din ce în ce mai puțini și din ce în ce mai ocupați cu altceva. Dorința de a se (re)vedea rămâne vie doar în cei care mai participă la aceste întâlniri.
Publicul de carte în Romania este tot mai puțin numeros, iar cei care rezistă încă acestei definiții sunt, la rândul lor, asediați de nivelul de informație pe care trebuie s-o proceseze zilnic, de lipsurile materiale (cultura nu este foarte sus pe lista de priorități a unei gospodării tipice), de lipsa de stimuli externi pentru a citi. Pentru fiecare dintre acestea există câte cel puțin un remediu, dar fiecare dintre ele nu este nici simplu și nici ieftin. Impresia mea este că în România se citește totuși mult. Însă mi-e greu să mă gândesc în acest moment la o situație care să se potrivească mai bine cu dictonul latinesc non multa, sed multum. Asta pentru că se citesc postări de Facebook, știri (multe dintre ele non-știri), dialoguri pe messenger, titluri de pe ecran/crawl, mailuri etc. Toate acestea sunt ca mâncarea pentru căței și pisici (ca să îl citez aici pe Gabriel Liiceanu) : conțin substanțe nutritive (cuvinte) dar nu satisfac apetitul, ci doar umplu un spațiu, un interval.

Cat costa participarea Romaniei la Targul de Carte de la Londra
Dacă fiecare dintre noi ar conștientiza faptul că cititul unei cărți este o zăbavă sanitară, un exercițiu care ne învață să vorbim și să ne comportăm față de ceilalți (o carte te învață să te pui în pielea tuturor personajelor sale, dacă este o carte bună), sunt convins că toată lumea ar avea de câștigat.
Există, totuși, și vești bune legate de piața de carte: ea este foarte bine sincronizată cu aparițiile și bestseller-urile de la nivel internațional. Nu suntem în nici un caz în urma pieței de carte mondiale din acest punct de vedere: ce apare afară și se vinde și foarte bine, apare și la noi, de multe ori concomitent.
Suntem, însă, departe de ea în ce privește tirajul acestor titluri care afară se vând în sute de mii de exemplare; la noi un tiraj de 10.000 de exemplare este o minune iar ca să ajungi la 150.000 de exemplare trebuie să fii deja președinte ales sau Dale Carnegie.”

Sursa: forbes.ro

Ce spun statisticile?
Conform unei statistici realizate în anul 2008 se nuanţează pe categorii de sex şi număr de cărţi astfel:
– 36% dintre bărbaţi ar citi pînă la 10 cărţi într-un an.
– 26% mai mult de zece.
– 34% dintre femei ar citi mai mult de zece titluri într-un an.
– 25% mai puţin de zece.
Aceeași statistică arată faptul că mai mult de o treime dintre români nu cumpără cărţi. De asemenea, 22% dintre români nu citesc nicio carte şi o persoană din cinci ar citi un titlu pe an.
sursa: adevarul.ro

O altă statistică, de data aceasta realizată în anul 2012 de către Institutul Român de Studii Sociale ne arată faptul că:
– 50% dintre cei intervievaţi nu au citit nici măcar o carte în acel an.
– 21% au reuşit să termine una, cel mult două cărţi.
– 5% au lecturat 5 sau mai mult de 5 cărţi.
– 11% au citit 3 sau 4 cărţi.
sursa: gandul.info

Potrivit Barometrului de Consum Cultural 2014:
– 24% dintre români consideră cultura ca fiind „nu prea importantă”
– 63% din populația României nu merge niciodată la teatru.
– 47% din populația României citește o carte pe lună sau mai mult.
– 43% dintre români vizitează muzee o dată pe an sau mai des.
Sursa: dilemaveche.ro

În timp ce citeam aceste statistici mi-au venit în minte mai multe întrebări la care nu am găsit un răspuns: Cine citește o carte pe an poate fi considerat cititor? Cum s-a ajuns la aceste concluzii? Prin simple întrebări? Oamenii tind să se supraevalueze / să mintă când vine vorba de citit. Plus: ce înseamnă să citești o carte? La ce nivel, cat e de groasă? O carte de Sandra Brown e cultură?

istock_woman_library1_opt

Ce cred eu:
Unul din cele mai importante lucruri învățate în școala primară a fost să merg la bibliotecă. Așa cum forma unui vaze depinde de golul dinăuntru ei, cum carnea depinde de un duh pentru a prinde viață, exact așa lectura este acel duh care poate umple golul sufletesc al unei persoane, nevoile mintale, singurătatea, monotonia etc. Dacă vrei să te descoperi mai bine, atunci lectura este leacul care îți poate ocroti sufletul. Cartea te face să devii om.
Sunt un consumator avid de conținut informațional; fie el carte sau articol atât pe suport electronic cât și tipărit. Părerea mea este că odată cu apariția internetului consumul de carte a scăzut, în timp ce consumul de informație nu a scăzut. Bineînțeles, acum depinde și ce tip de informație se consumă, din ce sursă vine acea informație și ce înțelegi din ea. Dacă în urmă cu 20 de ani nici nu se punea problema rețelelor sociale, acum marea majoritate a omenirii petrece ore în șir pe facebook, tweeter, instagram, tumblr ș.a., iar de cele mai multe ori informațiile ce se găsesc pe aceste rețele sunt de slabă calitate. Înainte, aproprierea de cartea tipărită era mult mai mare, întrucât nu exista alt stimul de stimulare celebrară. Noua generație s-a născut cu mouse-ul în mână, însă cei care vor veni după aceștia nu vor ști nici de mouse. Vor fi gesturi, se va inventa o nouă metodă de a comunica cu computerele. Modernizarea tehnologiei influiențează cititul.

istock_woman_library1_opt

Eu am fost obișnuit cu lectura de mic copil, îmi aduc aminte cu plăcere cum părinții îmi citeau povești înainte de culcare. După ce am învățat să citesc, mama îmi lectura câteva pagini dintr-o carte până observa că m-a prins, după care închidea cartea și îmi spunea că dacă vreau să descopăr ce se întâmplă în continure trebuie să o fac singur. O metodă care atunci îmi displăcea al naibi de mult, însă când am mai crescut mi-am dat seama de ce a făcut asta.
Îmi aduc aminte de anii din școala primară când mă întreceam cu prietenii mei pentru a obține diplomele de cei mai activi cititori oferite de biblioteca școlii împreună cu o cărticică misterioasă împachetată frumos pe care trebuia să o alegem din valiza de comori.
Acum poți avea propria ta bibliotecă pe iPad sau pe Kindle. Nu trebuie să te naști pasionat de lectură ca să citești; poți descopei viciul lecturii de la părinți, familie, il poți dobândi la școală, de la profesori, prieteni sau din mediul în care activezi.
A citi este o plăcere în sine, dar dacă te antrenezi de mic și ai norocul să ai un părinte care iubește cartea, atunci te face și pe tine să o iubești. Școala trebuie să aibă mare grijă să fie atrăgătoare, să nu apară ideea de obligativitate. În momentul În care apare ideea de obligativitate dispare plăcerea tânărului de a lectura.
Puterea exemplului este una din cele mai importante metode de a stimula omenirea către lectură. Mă bucur enorm când văd un tânăr citind în parc, în mijloacele de transport în comun, în timp ce așteaptă la o coadă kilometrică sau în alte locuri publice și conștientizez că mai există speranță.

Întrebarea mea pentru cei care nu citesc este:
Ce te faci dacă te vei îndrăgosti de o persoană tobă de carte?

e-usor-sa-te-iubesc

Mai există speranță. Ce putem face?
Amplasarea mini-bibliotecilor în pacuri
Această acțiune a fost deja realizată în câteva parcuri din România, având ca scop îndemnarea tinerilor către lectură supă sloganul “ia o care, lasă o carte”. Astfel, iubitorii de carte care vor dori să-și reînnoiască biblioteca o vor putea face gratuit datorită acestor mini-biblioteci.

Mini-biblioteca din scara blocului
O altă acțiune care are același scop ca și mini-biblioteca din pac. Cărțile sunt așezate deasupra cutiilor poștale; un loc care care nu poate fi ocolit de către toți cei care intră și ies din bloc. O metodă excelentă prin care poți să îți cunoști atât vecinii, cât și biblioteca acestora. Așa cum vecinii își mai împrumută între ei o lingură de zahăr sau o cană de ulei, așa să își pot împrumute și cărțile și prin intermediul lor se pot cunoaște mai bine

Mini-biblioteca din service-ul auto
La Brașov a apărut primul service auto care împrumută cărți, gratuit, clienților care își lasă mașina la reparat. Dacă lucrarea nu durează mult, clienții pot răsfoi cărți din biblioteca amplasată lingă mașini, aparate și unelte de reparat. Ideea a fost adusă la Brașov de la Cluj de Paul Radulescu, un tânăr proprietar de service auto, prieten cu Victor Miron, inițiatorul proiectului “Cărțile pe față” (Book Selfie), care promovează cititul în forme și locuri mai puțin obișnuite. Ideea a prins foarte bine la un service din Cluj, unde clienții nu numai că împrumută bucuroși cărți dar, atunci când le returnează, mai donează și alte câteva pentru neobișnuita bibliotecă.

Cafenea/Ceainărie cu lectură
Ce poate fi mai frumos și mai relaxant decât să savurezi o cană de cafea sau una de ceai aromat în compania unei cărți? Acest lucru este deja posibil și putem găsi o mini-bibliotecă în mai multe cafenele/ceainării atât din București, cât și din restul țării. Dacă te prinde o carte și vrei să o devorezi din scoarță-n scoarță, atunci ai posibilitatea să o achiziționezi. Mi se pare o idee genială.

e-usor-sa-te-iubesc

Intrarea gratuită în cinematograf, la teatre și spectacole la achiziționarea unui volum din incinta clădirii respective.
Majoritatea filmelor de succes sunt ecranizări ale unor cărți minunate, iar un film de aproximativ o oră nu poate surprinde tot ceea ce este prezentat în carte; cartea fiind deci mult mai interesantă, iar acțiunea prezentată în carte este mult mai palpitantă. Dacă la achiziționarea unei cărți se poate viziona un film gratis în cinematograf cred că numărul persoanelor care citesc cel puțin o carte pe an s-ar mări.

Book selfie is the new selfie
Victor Miron, autorul campaniei de promovare a lecturii „Cărţile pe faţă“ a creat o nouă modă a selfie-ului și anume cel în care se promovează cărțile, implicit lectura. Dacă eram sătui de poze pe rețelele de socializare în care tinerii își pozau mâncarea, vestimentația sau animalele de companie, iată că a venit și moda book selfie unde cărțile sunt vedetele.

Înființarea cluburilor de lectură în școli
Cluburile de lectură “Cărțile copilăriei” fac parte din programul național de lectură care vin cu o nouă abordare a literaturii pentru copii şi îşi propun stimularea apetitului pentru lectură şi crearea unui univers cultural.

Donațiile de cărți
Să oferi o carte unui prieten sau unei persoane necunoscute este unul dintre cele mai frumoase și nobile gesturi. Cartea nu își pierde din valoare niciodată și o citești cu o mai mare încărcătură sufletească dacă este oferită de cineva, fără să aștepte nimic în schimb.

2-21

Concluzii
E greu să găsești motive pentru a mai citi. E greu să găsești astfel de motive mai ales în contextul actual. Într-un fel mi se pare că motivele de ieri au pierdut din putere în fața unor noi tentații precum televizorul, jocurile pe calculator etc. Mereu putem găsi scuze de genul: nu am timp sau am timp dar consider că există alte activități mult mai relaxante, sau pur și simplu nu văd utilitatea acestui lucru în activitățile din viața de zi cu zi.
Ce mă motivează pe mine să citesc? Atunci când îmi mai pierd din motivația pentru citit îmi aduc aminte de primele amintiri cu o care și îmi vine în minte perioada copilăriei când citeam Colț Alb și simțeam toate suferințele trăite de el, eram foarte uimit de cruzimea lumii în care trăia – o dimensiune și o imagine cu totul nouă mie în acea perioadă. Începând cu cartea asta continui cu o ală serie de alte aventuri alături de alte romane și așa îmi reamintesc de felul în care te poate captiva o carte bună, de stările care ți le poate induce lectura și de modul în care îți poți umple golurile cere te apasă.


Foarte multă lume asociază azi petrecerea unui timp plăcut și relaxant cu uitatul la televizor, navigarea pe calculator ș.a. Ei bine, nu aveți ce câștiga dacă vă uitați la telenovele, la emisiuni de scandal și alte emisiuni de acest gen, însă de un lucru vă pot asigura: citind întotdeauna veți putea avea de câștigat; fie că este vorba de o idee, fie că este vorba de o imagine sau de o simțire nouă.
Într-o carte stăpânul este autorul, cel care spune cum se derulează lucrurile, cel care și-a imaginat la rândul lui toată povestea, însă persoanele care citesc volumul sunt cei care își pot imagina cum se întâmplă lucrurile, cum arată un peisaj descris în carte sau imaginea unui personaj. Pe scurt: cărțile stimulează imaginția.
Lectura ne face mai frumoși nu din punct de vedere al imaginii fizicului, ci din punct de vedere al felului în care ne comportăm în societate. Când citim ne îmbogățim viața spirituală și culturală. Doar prin citit ne menținem vie imaginația și ne putem păstra trăsătura noastră umană.

2-22

Voi citiți? Cum reușiți să vă mențineți motivația?
Am scris acest articol pentru a participa la concursul organizat de către Libris, locul de unde eu și prietenii meu care au viciul lecturii ne achiziționăm multe cărți online, uneori aceleași volume pentru a schimba păreri și impresii despre fiecare. Prefer să îmi cumpăr cărți dintr-o librărie online pentru că reducerile și promoțiile sunt mult mai atractive, iar transportul este gratuit. Pe Libris găsesc toate cărțile de care sunt interesat, atât în română, cât și în engleză, în format digital sau de librărie.
La fiecare comandă plasată am avut parte de o surpriză minunată. Mereu am primit de la ei un semn de carte motivațional, o diplomă cu distincția de Cititor de elită – Îndrăgostit de cărți sau un mărțișor handmade, în funcție de perioada anului.

Mulțumesc că existați și că ne faceți viața mai frumoasă!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s